Cu cine am stat de vorbă, cu cine am schimbat păreri despre subiect, toţi ȋmi spun că am dreptate.
Problema este să putem face ceva pentru sport.
Realitatea este dură pentru noi toţi : cei care ne ocupăm de sport, cei care ȋnvaţă sport dar și cei care sunt dornici de mișcare. Iar realitatea este că NU EXISTA NICI O POLITICA GUVERNAMENTALA PENTRU SPORT. Avem o Agenţie Naţională de Sport sau cum s-o mai numi ea acum care ȋsi schimbă denumirea și statutul cam la fel de mult și des cum ȋsi schimbă un jucător echipamentul (asta ca să nu spun ciorapii) și unde activează oameni plătiţi să ȋncurce lucrurile dar mai ales fondurile, și așa puţine. Să nu mai spun că acei oameni sunt numiţi pe criterii politice și ca urmare sunt legaţi de mȃini și de picioare. Orice conducător cu mintea la cap și cu oarecare putere de decizie ar ȋnţelege că sportul este esenţial ȋntr-o societate civilizată. Aduce mai multă sănătate populaţiei, susţine o industrie producătoare de materiale sportive, produce performanţă și deci imagine ȋn lume, sportivii devenind adevăraţi ambasadori pentru o naţiune. Numai că aceste idei sunt și se pare că vor rămȃne numai ȋn teorie ȋn condiţiile ciudate ȋn care nu puţini au fost acei conducători din epoca modernă care au făcut sport mai mult sau mai puţin de performanţă.
Urmarea este că performanţă ȋn sport la ora aceasta este complet aleatorie, se datorează numai conjuncturilor date de generaţiile umane, sistemele de conducere, urmarire și de planificare coerente la nivel de politică naţională lipsind cu desăvȃrșire. Federaţiile sunt lăsate de izbeliște descurcȃndu-se fiecare cum poate sub titulatura hilară dar pompoasă de “autofinanţare”, generaţii ȋntregi de sportivi mai mult sau mai puţini talentaţi fiind lăsaţi să se descurce numai pe efortul financiar al celor apropiaţi iar antrenorii, ei bine cu antrenorii este și mai rău. Cei care și-au demonstrat valoarea sunt, ȋn mare măsură, cei care susţin managerial și financiar mulţi sportivi talentaţi și datorită lor admirăm performanţe uneori ieșite din comun pe la olimpiade sau mondiale. Sunt niște “nebuni” care ȋși calcă ȋn picioare viaţa privată, timpul liber și mulţi nervi pentru a ȋncerca să construiască ȋn sport un altfel de sistem de valori decȃt cel din societatea actuală, un sistem bazat pe adevăr, luptă și mai ales muncă. Fără falsitate, fără păcăleli, fără ȋnșelăciuni, fără lovituri ascunse. Adică tocmai acele racile pe care le vedem zi de zi la clasa politică. Și asta pentru că ȋn sport valoarea, adevarata valoare, se arată pe teren. Iar valoarea ȋn sport nu poate fi păcălită. Și nici nu te păcălește.
Cu cine am stat de vorbă, cu cine am schimbat păreri despre subiect, toţi ȋmi spun că am dreptate.
Credeţi că mă ȋncălzește cu ceva?
Nu.